Scurt istoric

ARBORE- STRĂVECHE VATRĂ DE ISTORIE

            ARBORE- nume cu puternice rezonanţe în istorie, nume care aminteşte de una din cele mai glorioase epoci din zbuciumata istorie a Moldovei şi a întregului neam românesc, epoca celui care a fost supranumit,pe bună dreptate, după faptele sale „ soarele Moldovei şi apărătorul creştinătăţii”, domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt.

            În zorii secolului al XV-lea, mai precis la data de 15 ianuarie 1418, într-un document scris la curtea domnitorului Alexandru cel Bun este trecut numele moşiei pe teritoriul căreia se afla şi localitatea noastră. Şi, dacă la acea dată se vorbeşte de o aşezare închegată, cu multe suflete, este normal ca acelei aşezări să i se fi pus bazele cu decenii sau chiar cu un secol în urmă.

            La data menţionată mai sus, domnitorul Alexandru cel Bun a judecat cearta dintre Maicolea, fiica lui Stoian, cu fiii săi, contra lui Cârstea şi Vlad de la Solca ( aşa se numea întreaga moşie), precum că acest sat le-a fost dat lor drept „ocină” şi nu l-au putut dobândi.

            În cazul menţionat mai sus, domnitorul a făcut o judecată dreaptă. Drept dovadă este faptul că, în urma acestei judecăţi, Maicolea a jurat ca, împreună cu fiii săi, cu nepoţii şi aşa mai departe, să lase în pace pe Cârstea, Vlad şi urmaşii acestora, în dreapta lor avere, iar aceştia au primit „zavescă” veşnică de 80 de ruble de argint topit.

            La data de  8 august 1461 se menţionează într-un document că la curtea domnitorului Ştefan cel Mare s-au prezentat boierul Ivul Solca şi Bogdan, fiul lui Gherman, ginerele său, spre a se judeca pentru două case şi fântâna de slatină (apă sărată) de la Slatina Mare, loc aflat pe coasta muntelui, nu departe de satul Arbore. De acolo, toată populaţia din satele din jur, nu numai cei din Arbore, se aprovizionau cu slatină, care era folosită, în special, pentru conservarea cărnii de porc pentru iarnă şi a murăturilor.

            În faţa domnitorului ţării, Bogdan a recunoscut dreptul lui Ivul asupra acestor case şi a fântânii de slatină din coasta muntelui. Totodată, s-a obligat să nu-l mai pârască pe boierul Ivul  pentru acest lucru, iar pan Ivul a primit întărire cu pecete domnească asupra proprietăţii sale pentru a nu mai fi tulburat în veacul- vecilor.

            Pe la anul 1500 moşia Solca era stăpânită de boierul Simion cu Nastasia, sora sa, şi de către boierul Ivul cu Nasta, sora sa, fiecare dintre ei stăpânind o parte din moşie. Primii fraţi stăpâneau partea de jos a moşiei (actualul teritoriu al satului Arbore), iar ceilalţi doi partea de sus a moşiei( actualul teritoriu al oraşului Solca). Ei se hotărăsc să scoată satul la vânzare. Legenda spune că hatmanul Luca Arbure cel Tânăr , pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamţ, la sfatul domnitorului Ştefan cel Mare, se hotărăşte să cumpere această moşie.

            Astfel, Luca Arbure cumpără de la Simion şi Nastasia, copiii lui Stan şi nepoţi lui Cârstea Horaiţ (Goraiţ), partea de jos a moşiei pentru suma de 350 de zloţi tătărăşti. Tot ei au cumpărat şi o cincime din partea de sus a moşiei, care între timp fusese vândută de proprietarii ei. Celelalte patru cincimi din partea de sus a moşiei a cumpărat-o de la fraţii Ivul şi Nasta, nepoţii lui Toader, fiul Malinei, pentru suma de 330 de zloţi tătărăşti.Documentele vremii consemnează că-n foarte scurt timp s-a încheiat la Vaslui,  la curtea domnitorului Alexandru cel Bun,  actul prin care moşia a trecut în proprietatea hatmanului Luca Arbure cel Tânăr. Imediat ce-a devenit proprietar, Luca Arbure şi-a ridicat aici o curte boierească şi o biserică.
Construcţia acestei biserici , conform documentelor vremii, a început la data de 2 aprilie 1502 şi cea mai elocventă dovadă este inscripţia finalizat la 29 august a aceluiaşi an. Credem că nu s-ar fi putut finaliza construcţia într-un timp aşa de scurt.  Este foarte sigur , deşi nu se menţionează în documente, că hatmanul Arbure a avut şi sprijinul domnitorului. Cea de deasupra uşii de intrare în biserică. Ea spune: „ Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, în zilele blagocestivului şi de Christos iubitorului Domn Io Ştefan Voevod, prin mila lui Dumnezeu, Gospodar al ţărei moldoveneşti, pan Luca Arbure, pârcălabul Neamţului, a binevoit cu buna sa avere şi cu cinstită şi luminată inimă şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul Domnului său, a început şi a făcut acest hram în numele tăerei capului cinstitului şi slăvitului proroc şi înainte mergător şi botezător Ioan şi s-a început în anul 7o1o ( 1502) în luna aprilie 2 , şi s-a săvârşit în acelaşi an, în august 29 “.

            Legenda spune că, de la biserică la curtea lui Luca Arbure şi de aici la apa Solcii trecea un tunel care „răsufla” în Dealul Portariului, la sud de localitatea noastră. Acest tunel era folosit drept ascunzătoare şi mijloc de refugiu pentru oamenii care fugeau din calea năvălitorilor şi care era folosit în mod special de către familia şi oamenii hatmanului.

              Prof. Gheorghe Dolinski

               Arbore