Arborenii iubesc poezia

de prof. GH. DOLINSKI, |21.02.2014|

Cu toată tăria afirm acest lucru, pentru c-am avut prilejul să mai particip la alte acţiuni cu cartea, care mi-au confirmat şi întărit această convingere. Sunt sigur că, în urma relatărilor care urmează, voi determina şi cititorii să-şi formeze această convingere.
La doar şase luni de la lansarea primului său volum de poezie, distinsul profesor Octavian Ciobîcă (prietenii îi spun Oto) prezintă o nouă carte de versuri. De fapt, este ediţia a doua, revăzută şi completată, care a vrut să fie lansată de ziua de naştere a fiului său.
Şi de această dată, prof. Ciobîcă a lansat cartea cu „surle şi trâmbiţe” în faţa unui numeros public: rude, prieteni, cunoscuţi, peste 50 de persoane. Chiar dacă timpul a fost neprielnic, au venit oameni din Rădăuţi, Dorneşti, Suceava, Pârteşti.
Pentru început, autorul a arătat publicului cum a „pieptănat” primul volum, la ce poezii a renunţat şi de ce, ce poezii a adăugat, ce tematică au şi de ce le-a inclus în noul volum. A întărit ideea că el nu este poet, a scris cum i-a dictat inima şi de aceea va asculta cu atenţie părerile celor care vor vorbi şi promite că va ţine cont de toate sugestiile care i se vor face.
Am deschis manifestarea citind mesajul care i-a fost adresat autorului de dna prof. Rodica Oprea, fost inspector general adjunct al Inspectoratului Şcolar Suceava. „Versurile lui Octavian sunt ca o primăvară timpurie, care vine năvalnic peste-o iarnă cumplită care nu mai vrea să plece de la noi” a transmis dna Oprea, iar cuvintele ei au fost urmate de aplauze puternice. Mai este ceva de spus?…
În cuvântul meu am arătat că prof. Ciobîcă este o personalitate puternică, foarte cunoscut, făcând parte dintr-o familie onorabilă, foarte cunoscută nu numai în Arbore, care a dat personalităţi de marcă în mai multe domenii.
Dovedind că se trage dintr-un neam de ţărani, autorul evocă în versurile sale şi satul, ţăranii, preocupările lor, viaţa culturală şi socială a satului natal. Prin toate poeziile sale, autorul dă glas sentimentelor sale (conform titlului, „Glasul sentimentelor”), uneori molcome, alteori năvalnice, de nostalgie, de admiraţie, de regret, de profundă dragoste. Am vorbit şi despre tehnica realizării versurilor. Am conchis: „Autorul, prin aceste versuri, şi-a scos inima din piept şi a pus-o în palmă pentru cititori”.
Gheorghe Schipor, profesor la Colegiul „Andronic Motrescu”, a evocat activitatea de profesor şi de director a autorului, pe care l-a cunoscut chiar în câmpul muncii, fiindu-i coleg. A citit cartea, i-au plăcut mult poeziile şi, din acest motiv, o recomandă şi celor de faţă s-o citească. Îl felicită pentru publicarea acestei cărţi.
Îngrijitorul cărţii, prof. Ioan Prelipceanu, a vorbit despre colaborarea pe care a avut-o cu autorul, despre citirea şi corectarea manuscrisului şi pregătirea materialului până la ieşirea cărţii de sub teascurile tipografiei. Îi urează succes în continuare, pentru că este sigur că izvorul inspiraţiei nu i-a secat profesorului Ciobîcă.
Primarul comunei, Ionel Hrincescu, a vorbit despre viaţa de elev de la Liceul Agricol Rădăuţi, când l-a avut director pe prof. Ciobîcă. Prima carte a citit-o şi i-a plăcut, este sigur că la fel de bună este şi a doua, pe care o va citi cu aceeaşi plăcere ca prima.
Ec. Ion Burciu a apreciat la rându-i apariţia cărţii. „Din ce în ce mai rar în spaţiul public sunt prezentate cărţi de poezie. Fiecare dintre noi a trecut prin această perioadă a vieţii, tinereţea şi prima iubire, tocmai de aceea vom înţelege mai bine versurile sale”.
A urmat o repriză de citire a unor poezii de către autor. Publicul parcă aştepta să citească mai multe texte, dar autorul a explicat că mai sunt alţii care doresc să spună ceva.
Stimulat de această invitaţie, dl Burciu a recitat un foarte vechi poem al unui autor persan. Se cunoaşte că-n tinereţe a fost actor amator, pentru că a recitat impecabil.
Şi, pentru a nu rămâne mai prejos, cunoscutul Ion Cotleţ, arboreanul stabilit în Pârteşti, „ne-a tras” o urătură, pur strămoşească, fără nicio ingerinţă modernă, aşa cum sunt acum aproape toate urăturile. Parcă ne era dor şi de asemenea versuri din comoara folclorului bucovinean!
A urmat un splendid moment folcloric. Dl Ghiţă Aga, cunoscut interpret de muzică populară bucovineană, de data aceasta a venit cu două gâgâlici, Claudia Ducan şi Răzvan Luchian, care, fără să exagerez, prin evoluţia lor şi prin mesajul textelor, au ridicat lumea de pe scaune să-i aplaude frenetic. Ce bine că mai avem asemenea oameni! Momentul folcloric a fost completat fericit de-un interpret la trompetă.
Credeţi că s-a terminat aici? Nici vorbă! Oamenii mai aveau multe de spus. Şi cum bucatele, vinul şi ţuica le făceau cu ochiul, discuţiile au mai continuat câteva ore. Şi a fost ce vorbi, mai ales că şi autorul a fost invitat să mai citească din poeziile sale.

26 decembrie 2013

Două sunt evenimentele ortodoxe cu prilejul cărora în cadrul Parohiei ”Sfânta Treime” din comuna Arbore sunt manifestări culturale deosebite. Este vorba de sărbătorirea Nașterii Domnului, Crăciunul”, și cea a Floriilor. La aceste date parohia menționată organizează concerte de cântece religioase la care invită și coruri din alte parohii.

Parohia Arbore (paroh. Preot Nicolae Cârdei și preotul Cătălin Bereholschi) și cu sprijinul neprecupețit al enoriașilor înlocuiește la această dată tabla de pe acoperișul bisericii cu tablă de inox aurită. Operațiunea este făcută de doi meșteri, tată și fiu, dintr-un sat ucrainean. Auzind de acest eveniment, cei doi meșteri au solicitat preoților arboreni să invite și corul lor bărbătesc. Propunerea a fost acceptată.

Cu prilejul nașterii Domnului macest cor a participat și la slujba de dimineață, dând replici celor doi preoți. După amiază au participat la aceswt concert, alături de corul parohiei n”Sf.Procopie” din orașul Milișăuți și cel al parohiei arborene.

Participarea corului din Voloca la slujba de dimineață a suscitat și mai mult minteresul enoriașilor arboreni care, la concertul de după amiază au umplut până la refuz biserica. Și așteptărilole nu le-au fost înșelate.

Preotul- paroh Nicolae Cârdei a deschis manifestarea precizând care este scopul și prezentându-ne corurile care vor evolua în concert. Le-a mulțumit c-au răspuns invitației noastre, ceea ce ne bucură, ne onorează și, probabil, îi va încânta pe enoriași.

Corul din Voloca ( Ucraina a deschis concertul. Sub excelenta și ferma baghetă a domnului Gheorghe Sadovei coriștii au interpretat superb, într-o fumoasă și melodioasă limbnă română un număr de colinde închinate nașterii Mântuitorului, dar și cântece patriotice. Limbă românească curată, clară, frazare excelentă, rezultând un spectatcol de excepție. Inedite pentru mulți arboreni au fost cântecele patriotice : ”Bucovină, Bucovină”, „ Lupta de la Mărășești”, ”

Moartea lui Ștefan cel Mare ” și ”Ștefan, Ștefan, domn cel mare„. Luați de val, enoriașii au aplaudat, uneori ritmic, deși se aflau sub cupola unei biserici. În finalul evoluției, coriștii au cântat ”La mulți ani !”

Același nivel ridicat de interpretare ( se cunoaște mâna dirijorului Bogdan Lupăștean ,preot) l-au menținut și coriștii Parohiei ”Sf. Procopie” din orașul Milișăuți. Toți enoriașii în ținută sobră, uniform, cu partiturile în față, la fel ca o formație corală profesionistă. Ei au interpretat mai multe colinde românești adecvate evenimentului. Interpretarea lor, la fel ca la ceilalți, a fost de excepție. Și, ce este mai important, nu s-au repetat colindele.

Corul parohiei ”Sf. Treime” din arbore a îăncheiat concertul. Acesta a fost sub forma corurilor mreunite ale parohiei și al școlii gimnaziale ”Luca Arbure”, primul condus de preotul Cătălin bereholschi și al doilea de prof. maria Pătrăucean. Costumele lor populare,

autentic bucovinene din arbore, au încvântat inimile spectatorilor. Costume autentice, multe dintre ele scoase din lăzile de zestre ale bunicelor. Iar înmănunchierea vocilor cristaline ale copiilor cu cele profunde ale bărbaților, ca și cu cele ale femeilor, a fost superbă, ca și întregul lor program.

Și, cum am citit multe pe fețele multor spectatori, i-am și întrebat, la terminarea concertului ,ce cred despre acesta. M-au încântat și răspunsurile lor.

”Este foarte bine ce fac preoții noștri. Este ceva deosebit și care ne place foarte mult”. (G.B- 70 de ani) ”Pur și simplu mi-au dat lacrimile când am auzit acele cântece străvechi, patriotice . Ar trebui să învețe și ai noștri de la frații din Ucraina.”(A.O.- 88 de ani). ”N-am mai auzit de mult aceste cântece patriotice, care mi-au răscolit amintiri”.(B.C.- 72 de ani).

I-am abordat și pe dirijorii corurilor parohiale: ”Corul nostru l-am înființat în anul 1996 pe lângă parohia ortodoxă din Hrușăuți. Datorită prestărilor în diferite concerte ,acesta a devenit Corul Popular al Ucrainei. Avem în repertoriu cântece religioase, prelucrări de piese populare și cântece patriotice. Unele cântece laice le cântăm și la liturghii. Am prezentat concerte de colinde și în foarte multe localități din Bucovina și Moldova, unde am fost foarte apreciați. Vom reveni oricând cu dragoste și la Arbore.”(Gh, Sadovei, dirijor). ” Am înființat corul în anul 2009. Este un cor mixt, pe patru voci egale. Participă foarte mulți enoriași la repetițiile lui, dar în deplasări mergem cel mult 40 de persoane.Am susținut concerte la Rădăuți, Suceava și în foarte multe parohii din zona Rădăuților. Dacă am fost apreciați, asta pot spune numai cei care ne-au ascultat. Am mai fost la Arbore și vom reveni oricând cu dragoste frățească.” (pr. Bogdan Lupăștean, dirijor).

Eu nu mai am nimic de spus, pentru că au vorbit cei care au asistat la concert și care l-au apreciat la superlativ.

Text: Prof. Gh.Dolinski

Foto.: V. Pătrăucean

1 octombrie 2013

Comuna Arbore pe meridianele turismului

Desfășurate pe parcursul a cinci zile în localitățile Rădăuți, Suceava, Siret, cursurile celei de-a XXIV-a ediții ale Universității populare ”Ion Nistor” a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina și-a încheiat activitatea în comuna Arbore. Aici au fost organizate de Filiala SCLRB și de Mișcarea pentru Progresul Satului Românesc.

Manifestarea a fost găzduită de Școala Gimnazială ”Luca Arbure”( prof. Vasile Pahomi, director) în eleganta sală de festivități a școlii, școala asigurând și prezena cadrelor didactice care-și terminaseră programul. Pe lângă cetățeni din comună au mai venit și două clase de elevi din școală, una avea o lecție de dirigenție tot despre comuna Arbore și elevii celeilalte clase studiază la opțional despre meșteșugurile din Arbore.

Profesorul Gheorghe Dolinski, președintele filialei arborene, a deschis manifestarea, a prezentat oaspeții din conducerea SCLRB. A vorbit apoi despre tematica manifestării și a motivat de ce a fost aleasă această tematică. Apoi profesorul Vasile Bodnar a vorbit despre trecerea localității Arbore prin istorie, din neolitic și până-n zilele noastre, amintind și despre eventualele săpături arheologice care s-ar putea efectua în diferite puncte ale localității. Multe din cele comunicate nu erau cunoscute de cei prezenți.

Eu am vorbit despre obținerea de către monumentele medievale din Bucovina a primului ”Măr de aur”, apoi despre celelalte două, echivalentul unui premiu Oscar în turism, fiind acordat de Organizația Internațională a Jurnaliștilor din Turism. Le-am amintit de faptul că biserica din Arbore, cu hramul ”Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, ctitorită de hatmanul Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Luca Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamț,alături de șase mănăstiri a fost trecută sub egida UNESCO, tocmai pentru valoarea ei. De aceea biserica din Arbore este confundată cu o mănăstire, chiar și în unele ghiduri turistice, deși n-ar trebui să se întâmple așa ceva.

Domnul Trifan Irimescu, component de-o viață al echipei de jocuri bărbătești din Arbore,a evocat istoria acestei formații recunoscută chiar și peste hotarele țării, cu o vechime de peste 60 de ani, vorbind și de spectacolele date în Franța, Polonia, Ucraina și în Italia, unde-au fost demni ambasadori culturali ai României. ”Întineream când îmbrăcam costumul popular arborean, pentru c-avem un costum minunat, admirat pe toate meridianele lumii… Rog tineretul să păstreze cu sfințenie portul strămoșesc și tradițiile noastre”, a spus,printre altele.

Spectacolele date de această formație artistică pe marile scene din România, participarea la zeci de festivaluri de folclor , în țară și peste hotare, a fost evocată magistral de domnul Vasile Pătrăucean, vechi activist cultural arborean. Cu mare atenție au aflat spectatorii și activitatea pe care au desfășurat-o când au fost oaspeții complexului cultural din Dumbrava Sibiului, timp de 11 zile.

Preotul Cătălin Berfeholschi, ca un veritabil critic de artă, dar pe înțelesul spectatorilor, a prezentat frumusețea frescelor de pe pereții bisericii din Arbore, comentând picturile ,în concordanță cu canoanele bisericii ortodoxe române.

Maxim Nistor, cel care-a condus cooperativa de artă populară din Arbore o viață, a prezentat evoluția acesteia de la câteva zeci de femei angajate, până la cele peste 600 pe care le-a scos la pensie. A vorbit și despre sortimentele care se executau în aceată cooperativă, materialele folosite și

modelele executate, precum și despre țările în care se exportau produsele realizate la Arbore.

Învățătoarea Liliana Ursan, așa cum ne-a obișnuit de la alte activități, a prezentat o foarte interesantă comunicare despre meșteșuguri arborene uitate, unele chiar dispărute. Nu se mai fac în Arbore ”bocânci”( papuci din lemn), hamuri pentru cai, cojoace, bundițe. ”În gospodăria țăranului român se executa absolut totul care-i era necesar pentru a-și duce traiul. Acum, cumpără totul. Păcat că s-au uitat atâtea meșteșuguri”, a conchis cu tristețe dânsa.

Domnul profesor Petru Bejinariu, din partea conducerii SCLRB, a vorbit despre mari familii de români bucovineni din această parte a țării, care-au militat pentru independența și propășrea ei, pentru îmbogățirea tezaurului cultural și științific al României și cel universal. ” Gîndiți-vă numai că Bucovina a dat până acum 23 de membri ai Academiei Române, dintre \care unii mai sunt în viață”.

În finalul activității asistența a fost invitată să vizioneze și o a micro expoziție filatelică cu tema ”Tezaur strămoșesc” în cadrul căreia au fost prezentate exponate cu tematică de etnografie și folclor, cu exponate de la cluburile filatelice din Galați, Rădăuți, Horodnic de Jos și Arbore, expoziție care rămâne deschisă încă două săptămâni.

Banda magnetică, după terminarea manifestării, a înregistrat câteva păreri de-ale participanților: ”Să ne mai chemați la asemenea activități. Sunt foarte interesante ”(Tr. M.); Trăim în această comună și n-ama știut asemenea lucruri foarte interesant despre dânsa”(A.M), ”Dacă s-ar face asemenea cercuri de lucru manual la școală, ca altădată,ar fi foarte bine.”

Credem că orice comentariu este de prisos.

Text-prof. Gh.Dolinski

Foto- Vasile Pătrăucean

4 septembrie 2013

Trecurăm cu folos prin veacuri

Nu există bucurie mai mare pentru oameni ca atuncvi vcând se revăd după ani și ani, unii chiar după zeci de ani. Respectiva întâlnire este un prilej fericit de-a depăna amintiri din copilărie, din anii de școală…

Așa a fgost și în cazul elevilor arboreni care în anul 1963, deci acum exact 50 de ani u absolvit școala relementară de 7 ani, de fapt ultima promoție cvu 7 ani, în cele 3 șcvoli din comuna abore. Școala centru, de pe clit, din Cutul de jos.

Se pare că și natura a ținut cu ei, probabil după sufletul lor. După zile mohorâte, cu ploaie destulă, mult prea răcoroase parcă față de data la care ne aflam, soarele ne-a zâmbit și ne-a mângâiat cu razele lui darnice, dătătoare de speranță. Deși organizatorii se temeau că nu vor veni mulți, sala de festivități a Școlii Gimnaziale ”Luca Arbure” ( fostă Școala Centru) s-a umplut cu foști elevi, cu soțiile lor și chiar cu copii de-ai lor.

Ideea organizării acestei emoționante întâlniri a fost a câtorva sufletiști din generația lor: Floarea Apostol și Toader Tiperciuc, pentru Școala Cutul de Jos, Vasile Bodnar, pentru Școala Centru și Gheorghe Leonte, pentru Școala de pe Clit.

Mai trăiesc doar 9 din cei 25 de dascăli care i-au învățat la ciclul gimnazial, din care 6 au fost la festivitate. Ceilalți trei, fie din cauza distanței mari față de Arbore, fie că erau bolnavi , nu s-au putut deplasa la Arbore. Iar din cei elevi, sunt decedați 34 , rândurile lor răsrindu-se dewstul de ,mult în acești 50 de ani de la absolvire.

Consider că cel mai emoționant și foarte interesant moment s-a produs la întâlnirea lor. După declarațiile unora, s-au grăbit foarte mult la întâlnire pentru a avea mai mult timp să stea cu colegii de școală, pentru că nu se văzuseră cu unii de 5o de ani. S-au despărțit adolescenți de 14 ani și-cum s-au revăzut oameni respectabili ,de 64- 65 de ani, mulți fiind chiar bunici. Unii dintre ei mai, mai c-ar fi scos și cartea de indentitate ca să dovedească cine sunt.

Strigarea cataloagelor a fost făcută de profesorii Mircea Ciobotariu

( Școala Centru), Ioan Grigoraș (Școala pe Clit ) și Amfilofie Chițan (Școala Cutul de Jos). Deși terminaseră într-o perioadă foarte grea a țării, când puțini absolvenți mergeau la studii mai departe, am aflat cu surprindere că peste 60% dintre ei urmaseră școli profesionale, licee și chiar facultăți. Au raportat c-au fost profesori, ingineri de diferite specialități, economiști, ofițeri, lucrători calificați în industria textilă, metalurgică, minieră etc., deci oameni de bază ai țării.La această dată toți fiind pensionari.

Într-o veselie generală s-a raportat și numărul de copii al fiecăruia, ba unii dintre ei au și nepoți. Câțiva dintre ei au venit cu soția și chiar cu copii.

Un alt moment foarte vesel a fost acela când mulți dintre ei au relatat, cu mult umor, unele întâmplări deosebite din viața lor de școlar. Au fost întâmplări al căror mister a fost dezlegat de foștii lor profesori de-abia acum.. Astfel, satisfacția neastâmpăraților a fost și mai mare. Dacă ar fi fost contemporan cu ei, Creangă ar fi exclamat. ”Ptiu, pughibalelor! Bată-vă norocul, să vă bată!. Să mai fi trăit o sută de ani nu mi-ar fi trecut prin cap că tu ai făcut…”

Și profesorii prezenți au avut ceva de spus. ” În sfârșit am și eu o bucurie mare de când a decedatl soțui meu, și încă una foarte mare. Nici nu vă închipuiți cu ce emoții am venit la această sărbătoare a voastră.Ați fost niște copii foarte buni și-așa ați și rămas. Dumnezeu să vă binecuvânteze! ”(O.Tinei, profesoară). ”Voi ați fost copii foarte buni, dar și neastâmpărați. Să știți că mulți m-ați păcălit cu poznele voastre prof. A Chițan) ”Ați ajuns foarte bine, oameni mari și acest lucru se datorește și școlii. Ei trebuie să-I mulțumiți.”(I.Grigoraș)

Cum memoria celor plecați dintre ei trebuia cinstită, elevii, însoțiți de profesori, s-au deplasat la biserica ”Sfnta Treime”. Preotul Constiantin Bereholschi a ținut o slujbă înălțătoare, de pomenire, în memoria celor trecuți la cele veșnice și una pentru sănătatea celor prezenți la manifestare. I-a felicitat pe organizatori pentru întreaga manifestare, dar și pentru strălucita idée de-ai pomeni pe cei adormiți și pe cei vii.

S-au deplasat toți, cu mic cu mare, la o pensiune unde, în fața unor mese încărcate, pe lângă un pahar de tărie sau de vin, au vorbit mult de tot, ore în șir. La despărțirea și-au jurat să se întâlnească și în anul următor. Vor face tot ce se poate pentru a-i aduce și pe alți colegi.

O întâlnire de excepție a doua din viața mea de profesor, după cea organizată de Tiperciuc Iacob, plecat în Austria. O întâlnire de suflet, emoționantă, deosebită și care merită trăită din plin.

A consemnat cu mare nostalgie,

Prof. Gh.Dolinski

23.08.2013

Străbătând veacurile cu demnitate

1- Slăvitul Ioan, cinstit Prooroc, înainte mergător și Botezător

”Acest sfânt a fost mărturisit de Iisus Hristos că este mai presus decât toți cei născuți din femeie și mai mult decât proorocii. Acesta este cel care mai înainte a propovăduit pe Hristos și celor de pe pământ și celor din Iad.

A fost feciorul lui Zaharia arhiereul și al Elisabetei, născut fiind din făgăduința lui Gavriil. El, încă din pântecele mamei, era îmbrăcat cu sfințenie și avea în sine sălășluită curăția, a iubit înțelepciunea, nu s-a îngrijit de hrană ci, depărtat de toată amestecătura și vorba omenească, a locuit în pustie ca în Cer.

A petrecut cu fiarele, acoperit cu păr de cămilă și încins cu brâu de curea și hrana lui era ca a păsărilor. El a trecut peste hotarele firii și a botezat pe Hristos cel neîntinat și mai presus decât firea. Dar Irod, cel lipsit de minte și neastâmpărat, biruitor fiind peste a patra parte din Iudeea, și-a luat lui femeie pe soția fratelui său, Filip.Pentru aceasta pornindu-se Proorocul din dumnezeiasca râvnă și întmeindu-se cu armele adevărului, a zis către tiran:”Nu-ți este iertat a ține pe femeia lui Filip, fratele tău”. Din cauza acesta a pornit împotriva sa pe acea femeie turbată și pe îndrăgitorul ei, care l-a băgat legat în temniță. Făcându-se veselie pentru ziua nașterii lui Irod și pornind băutură multă și împletită cu dragoste desfrânata spre nebunie și tutlburare pe mai-marele ospățului, venit și fata Irodiadei și a jucat înaintea împăratului. Iar ca plată pentru necinstitul ei joc i s-a dat, vai! moartea Proorocului. Și numaidecât a fost adus capul Proorocului pe o tipsie și l-a dat acelei necurate și mult desfrânate femei,încă sângele curgând.

Ucenicii veniră să îi ia trupul și merseră să-l îngroape în Sevastia, apoi se duseră să-l înștiințeze pe Iisus. Apoi, mult mai târziu, Moaștele Sfântului Înaintemergător fură regăsite în mod miraculos, pentru a răspândi harul asupra credincioșilor care i se închinau.”(Sinaxar 29 august)

2-Arbore- începuturi

Era în zorii secolului al XV-lea, mai precis în data de 15 ianuarie 1418, când se semnalează prima atestare documentară a satului Arbore într-un document emis la cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun. Este vorba despre cearta dintre două perechi de frați de pe moșia Solcii ( pe-atunci localitatea Arbore era inclusă în această moșie) care se judecau pentru satul nostrum. Domnitorul a făcut o judecată dreaptă și boierii s-au supus.

Al doilea document despre localitatea Arbore apare la 8 august 1461 când un boier se judecă cu ginerele său pentru două case și fântâna de slatină ( apă sărată) dfin pădurea aflsaytă în partea vestică a satului Arbore. Domnitorul, după analizarea probelor prezentate, îi face dreptate boierului.

Satul Arbore a fost întemeiat în locul numit ”Hrincești”, teren aflat în partea de sud- est a actualului sat. Cu timpul oamenii s-au retras pe terenul mdin jurul bisericii, unde s-a dezvoltat continuu. Dacă în anul 1848( de când există date) în Arbore erau 519 case, în zilele noastre sunt peste 1700 de case.

3-Biserica cu hramul ”Tăierea capului Sf.Ioan Botezătorul”

Pe la anul 1500 moșia Solcii era stăpânită de două perechi de boieri: Simion cu sora sa Nastasia , partea de sus a moșiei,iar Ivul cu sora sa Nasta, partea de jos a moșiei, care cuprindea și satul Arbore. Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt îl sfătuiește pe Luca Arbure cel Tânăr , pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel Bătrân , pârcălab de Neamț, să cumpere această moșie care fusese scoasă la vânzare. Pârcălabul Arbure, hatmanul oștirii Moldovei, care se zice că era și nepot de frate domnitorului, îl ascultă și cumpără această moșie și se hotărăște să construiască acolo o biserică pe locul în care fusese un vechi schit de lemn.

Construcția bisericii a început la data de 2 aprilie 1502 și s-a terminat la data de 29 august a aceluiași an, dată la care a și fost sfințită. Legenda spune că la sfințirea bisericii ar fi asistat și domnitorul țării, mai ales că în acea perioadă este semnalată prezența sa la curtea domnească de la Milișăuți.

Legendele semnalează că de la biserică la curtea lui Luca Arbure, care se găsea în partea de sud-vest a bisericii, la aproximativ 100 m de biserică, și de acolo până la apa Solcii trecea un tunel care ” răsufla” în Dealul Portariului, la sud de localitatea noastră, aproape de Cașvana. Acest tunel era folosit drept ascunzătoare și mijloc de refugiu pentru oameni, mai ales pentru membrii familiei sale, care fugeau din calea năvălitorilor. Din păcate, cercetări pe această temă nu s-au făcut până în prezent.

Pereții bisericii sunt construiți din piatră brută, cărămida fiind folosită doar la bolți. Ca plan, bidserica se încadrează în tipul mixt, adică în interior are formă treflată, iar în exterior se prezintă ca o navă alungită. Acoperișul era din draniță ( șindrilă).

Un element, care se întâlnește doar la biserica din Arbore, este acea firidă mare, situată pe latura de vest a bisericii, realizată prin prelungirea zidurilor de nord și de sud, care au fost unite deasupra printr-o boltă semicircular care, la început, a fost folosită pentru clopote. Actuala clopotniță a fost construită în anul 1864.

Lungimea bisericii este de 24 de m, lățimea de 9,85 m și înălțimea de 8,5 m. Deasupra intrării în biserică se află pisania, pe care scrie data la care a început zidirea , s-a finalizat lucrarea și de la cine a primit ajutor.

În interior biserica este împărțită în pronaos, naos și altar. Primele două sunt despărțite printr-un perete, au formă dreptunghiulară și sunt de dimensiuni egale. Bolta pronaosului este înălțată treptat printr-un sistem de arcuri etajate, dintre care patru sunt transversal și sprijinite pe zidurile laterale, iar alte patru arcuri sunt longitudinale și mai scurte. Acestea din urmă înalță bolta pronaosului. Biserica Arbore este lipsită de turlă, pentru că este biserică boierească.

Acoperișul bisericii este în patru ape, cu o coamă dreaptă, exact ca la casele noastre bătrânești. Este acoperită cu draniță ( șindrilă). Inițial, biserica a fost acoperită cu plăci din plumb. Dar turcii au luat aceste plăci din plumb, le-au topit și au făcut muniție, folosită tot împotriva moldovenilor. Din acest motiv pereții bisericii, interior și exterior, au avut mult de suferit. Astfel a fost distrusă în totalitatea pictura de pe peretele nordic și nord- estic, dar și de pe ceilalți pereți, în suprafețe mai mici.

În unanimitate, specialiștii au fost de acord că valoarea artistică excepțională a acestui monument de artă, ca și în cazul celorlalte ”perle ale Bucovinei”, se datorește picturii sale interioare și exterioare. În interiorul bisericii s-au păstrat prea puține fresce, dar toate sunt de o valoare inestimabilă. În exterior, s-a păstrat pictura în condiții mai bune doar pe peretele sudic, cel sud- estic și vestic, în interiorul absidei pomenite mai sus. Precizăm faptul că Luca Arbure nu apucase să picteze biserica. Dar o va face Ana, fiica lui, care și-a vândut podobele femeiești ( bijuteriile) și l-a angajat pe Dragușin, fiul popei din Iași, care, cu echipa lui, a executat toată picture la Arbore îcepând din anul 1541.

Deși pictura bisericilor și mănăstirilor din acea perioadă avea un caracter religios, la Arbore nu lipdsesc scenele cu caracacter laic care, în cea mai mare parte, au un pronunțat caracter politic. Bisericii din Arbore îi este caracteristică fresca denumită ”Cavalcada împăratului Constantin ” , dar și ”Sfântul Gheorghe la curtea împăratului”, ultima apărând și pe o coliță la seria de mărci poștale închinată monumentelor medievale din partea de sud a Bucovinei istorice.

Două tablouri votive sunt foarte importante: unul aflat pe peretele sudic la pronaosului, în interiorul chivotului de piatră din dreapta intrării în biserică și al doilea pe peretele sudic la naosului, în care este reprezentată familia ctitorului., care era formată la acea dată din ctitor, soția sa Iuliana și cinci copii, din care patru băieți și o fată.

Chivotul din dreapta intrării a fost făcut de Luca Arbure exact cu 20 de ani înaintea morții sale violente și nedrepte. Întreg mormântul ctitorului se constituie în cel mai important monument funerar de stil gotic din Moldova, iar întregul monument istoric de la Arbore într-o veritabilă perlă a Moldovei și a întregii Românii, considerat, pe bună dreptate, ”mărgăritar din coroana slăvitului Ștefan, soarele Moldovei și apărătorul creștinătății”.

4- Hramul bisericii lui Luca Arbure

După cum este știut, Luca Arbure cel Tânăr, ctitorul bisericii din Arbore , i-a fixat hramul ”Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”. Să fi fost o ironie a sorții ? Să fi fost o simplă întâmplare? Să fi avut ctitorul o premoniție ? Trebuie să ne gândim că domnitorul de-atunci al Moldovei, Ștefăniță Vodă, pe care Luca Arbure l-a purtat în brațe în timpul copilăriei lui, că i-a fost tutore în anii de început ai domniei , a avut o atitudine care i-a uimit și pe contemporanii săi. Acuzându-l pe Luca Arbure cel Tânăr că ar fi urzit o trădare, aliindu-se cu alți boieri în favoarea polonezilor , l-a condamnat la moarte prin decapitare. Și-așa la 23 aprilie 1524 hatmanul Arbure este decapitat împreună cu Toaderi și Nechita, doi din feciorii săi.

Din vremea lui Luca Arbure se desfășoară hram în zilele de 29,30 și 31 august ale fiecărui an. Fără să exagerăm, în aceste zile, nu cu mulți ani în urmă, populația comunei noastre se mărea de multe ori, la această situație contribuind ”hramarii” care veneau la Arbore pentru a se distra. În primas zi a hramuluji se făceau numai slujbe la biserică și se serveau bucate de post. Petrecerea propriu- zisă se desfășura de-abia în zxiua a doua și a treeia a hramului.

5- Grija urmașilor pentru acest monument

Este cunoscut faptul că aceste monumente medievale nu sunt ale noastre. Trebuie să avem grijă de ele și să le transmitem urmașilor noștri așa cum le-am primit. Din păcate, și la Arbore nu se manifestă această grijă nici de autoritățile naționale, nici de cele județene și locale. Degradarea picturii este evidentă de la an la an. Statul, în grija căruia sunt aceste monumente, nu alocă bani suficienți pentru întreținerea lor. Din acest motiv se și tărăgănează finalizarea lucrărilor. Spre fericirea noastră avem specialiști de clasă mondială care să se ocupe de întreținerea lor. Dar… nu sunt bani! Nu înțelege destulă lume de ce nu se găsesc bani și pentru aceste monumente care sunt trecute în patrimoniul UNESCO, ceea ce nu este puțin lucru. Veniți la Arbore și veți vedea ce minuni au făcut specialiștii restauratori, scoțând la lumină foarte mulți m.p. de pictură de sub straturile de mizerie depuse peste ea de-a lungul secolelor.

Grija față de acest monument se manifestă și altfel. Preoții Constantin și Alexandru Chifan, care slujesc la această biserică ne-au declarat: ”Am construit o biserică nouă, din lemn, în apropierea acestui monument istoric. Aceasta are hramul tefan cel mare și Sfânt. În apropierea eri am construit o vlopotniță nouă, precum șii un praznicar, care este pșus la disopoziția enoriașilor Aici se săvârșesc slujbele, pentru că în cea declarată monument istoric nu se mai slujește. Totodată, am luat măsuri pentru acoperirea ei și cu draniță( șindrilă, șiță) nouă, iar în curând vom finaliza și acoperirea clopotniței. O parte din gardul de la drum a fost înlocuit total, urmând ca într-un terme foarte scurt să-l înlocuim pe toată lungimea lui.

14 august 2013

Întâlnirea arborenilor cu poezia

Prea puține au fost, în ultimii 20 de ani, întâlnirile arborenilor cu poezia. Doar în cadrul ”Zilei culturii arborene” , în două ediții, au fost recitate câteva poezii de-ale lui Stelian Gruia ,în care acesta a cântat plaiurile arborene și oamenii lor.

Iată că s-a mai ridicat un poet din stirpea familiei Ciobîcă, poreclită Motan. După regretatul Gheorghe Ciobîcă, autorul volumului de versuri ”Zbor de unde vin”, publicat postum, a venit rândul profesorului Octavian Ciobîcă, unchiul său, să pună la dispoziția cititorilor iubitori de poezie volumul”Glasul sentimentelor”.

Lansarea acestui volum s-a făcut în preziua împlinirii de către poet a vârstei de 73 de ani. Dar și lansarea s-a făcut în mod inedit, autorul vrând să dea o semnificație deosebită acestei zile. Așa cum îl știm de-o viață, autorul acționează în mod neprevăzut și acest lucru s-a văzut și în această zi.

În primul rând a invitat, și-au venit cu toții, reprezentanți ai mass-media din zonă și din județ, cadre didactice în activitatea sau pensionare, membre ale SCLRB, reprezentanți ai cabinetelor parlamentare din zonă, mulți cetățeni ai comunei Arbore.

În al doilea rând oaspeții au fost întâmpinați de-o fanfară locală, care a încântat participanții cu melodii populare bucovinene. Autorul a vrut să reconstituie atmosfera din tinerețea sa, când tineretul intelectual de-atunci organiza distracții în comună numai cu vioară și cu cobză. Și-a reușit pe deplin, mai ales că unii participanți au cerut să li se cânte melodii care i-au încântat în tinerețe, unele dintre ele find încă de actualitate.

A urmat activitatea propriu- zisă. Domnul profesor Vichentie Nicolaiciuc,moderator,așa scrupulos cum îl știm, a făcut o prezentare amănunțită a vieții și activității profesorului Octavian Ciobîcă. A pornit de la poezia ” Îmbrățișarea mamei ce plângea”, pe care autorul a scris-o la moartea tatălui său, copiil fiind . A accentuat ultima parte a poeziei: ” Ne-am crescut unul pe altul/ Și muncind și-nvățând carte/ Azi plecăm toți câte unul/În lumea de după moarte”.

A vorbit apoi de regretatul preot Andrei Mucea, care a slujit comunitatea ortodoxă arboreană timp de peste jumătate de secol, pe care, conform titlului poeziei închinate lui, l-a considerat ”Duhovnicul satului Arbore”: ”Un sat cu oameni mulți, cuminți, sfătoși/ Toți cu credință și la chip frumoși/ Duhul lui blajin și-acum plutește peste sat/ Era un om cult și-un popă adevărat.” Domnul profesor și-a ilustrat dizetația cu foarte multe versuri.

Doamna profesoară Viorica Cîrdei a vorbit, în cuvinte elogioase, despre omul și profesorul Ocravian Ciobîcă. A evocat anii în care acesta a fost directorul Grupului Școlar Agricol din Rădăuți, fiind coleg cu dânsul ,și apoi perioada în care i-a fost director. A spus că-I plac poeziile acestuia și tocmai de aceea a citit și publicului spectator din ele.

Domnul Ionel Hrincescu, primarul comunei, a arătat: ”Se dovedește că Arbore este bogată în oameni de valoare. Când eram elevi, și dânsul ne era director, ne îndemna ca, oriunde vom merge, să nu uităm că suntem arboreni. Îi mulțumesc pentru tot ce face pentru comunitatea arboreană.”

Cuvinte alese a rostit și domnul Toader Josan, arborean de obârșie, venit acum în concediu : ”Îl cunosc pe domnul profesor Ciobâcă datorită faptelor sale, fiind un om deosebit. Iată că astăzi ne pune la dispoziție și o foarte interesantă carte de versuri. Pentru acest lucru îl felicit din suflet. ”

În numele domnului senator Mihai Neagu, unul din sponsorii cărții, a vorbit domnul Dorin Simota, consilier, care a arătat că domnul profesor Octavian Ciobîcă este un om deosebit. În perioada în care le-a fost director le era ca un tată spiritual. Consideră că, scriind această carte, a realizat un lucru extraordinar.

Eu am vorbit mai mult despre carte. Am arătat că temele abordate în poezii sunt familia, iubirea, satirizarea unor defecte omenești și frumusețile naturii. A realizat o poezie în stil clasic, respecând elementele tradiționale de prozodie. E drept, filosofează mult despre viață. Dar, ce să-I faci ? Doar a fost profesor de filosofie.Tocmai de aceea temele menționate mai sus sunt tratate în manieră filosofică, dar pe înțelesul tuturor. Versurile sunt melodioase, ușor de reținut. Am citit și poeziile ”Speranța ” și Lingușitorii”, pe care le-am considerat emblematice pentru autor.

În finalul activității autorul ne-a mai citit două poezii inedite, care vor face parte dintr-un viitor volum. A încheiat cu versurile : ”N-am fost poet, nu sunt, nici nu voi fi/ Cât mă mai plimb printre cei vii/ Iar după moarte, acei ce-o să rămână/ Vor judeca ce-am fost, fărâmă cu fărâmă.”/

Consider că ei peste 60 de participanți au asistat la un moment deosebit, de înălțare spirituală, făcând cunoștință cu o poezie frumoasă, interesantă și destul de …filosofică. Iar autorul i-a invitat pe toți la o agapă, discuțiile pe tema poeziei continuând până târziu.

Prof. Gh.Dolinski

Sorin Ursan a fost la un pas de a ajunge în finala concursului „Românii au talent”

de Cosmin ROMEGA
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Suceveanul care a uimit o ţară întreagă la emisiunea „Românii au talent”, surprinzând juriul şi publicul cu vocea sa extraordinară, deşi iniţial se apucase de desenat, a făcut din nou senzaţie pe scenă sâmbătă seară, când au fost difuzate semifinalele concursului.
Sorin Ursan a apărut în faţa publicului după ce prezentatorul emisiunii, Pavel Bartoş, i-a făcut o introducere pe măsură: „Cei care vorbesc mai multe limbi străine se numesc poligloţi, cei care au mai multe talente, se numesc ...români. Iată un exemplu!”.
Consilierul juridic despre care Mihai Petre a afirmat că „Este ilegal de talentat!” a fost prezentat vorbind despre familia sa, despre începutul relaţiei sale cu soţia sa, dar şi despre faptul că nu a avut unde să îşi valorifice talentele pe care le are.
Concurentul sucevean a ridicat sala în picioare cântând „La donna èmobile”, un fragment din opera „Rigoletto” şi modelând în acelaşi timp, din plastilină, chipul compozitorului acesteia, Giuseppe Verdi.
În aplauzele celor din sală, ridicaţi în picioare, să-l ovaţioneze pe talentatul concurent, Andra, unul din membrii juriului, s-a arătat impresionată de prestaţia sa: „Cât de mult îi apreciez vocea... Asta pe mine m-a impresionat încă de la preselecţii, dar faptul că mai poţi face şi altceva în acelaşi timp este extraordinar. A contat foarte mult faptul că mi-ai transmis o emoţie, că mă faci să-mi transpire mâinile atunci când cânţi, pentru că trăiesc emoţia pe care o trăieşti tu. Este esenţial pentru un artist să îţi transmită o asemenea emoţie”.

Mihai Petre: Eşti atât de bun, eşti fantastic!
Momentul artistic i-a plăcut foarte mult şi exigentului Mihai Petre:
„Eu încă o dată m-am convins că nu eşti atât de bun la modelat şi la desen, precum eşti la cântat. Eşti atât de bun, eşti fantastic! Asta însă nu înseamnă că nu te încurajez să faci la fel mai departe, să desenezi şi să cânţi, ori să modelezi şi să cânţi, pentru că ai un farmec aparte. În momentul în care cântai şi modelai, erai ca un copilaş care îşi făcea treaba, după care luai o pauză şi ne dădeai pe spate cu vocea ta. Minunat! Contrastele astea îmi plac la nebunie. Te felicit!”
Cel de-al treilea membru al juriului, Andi Moisescu, l-a sfătuit, după ce l-a întrebat ce meserie are şi a aflat că este consilier juridic, să se lase de meserie şi să se ocupe numai de cântat.
„Nu te-ai gândit niciodată să iei în serios partea asta, de cântat? Ai un timbru minunat şi stăpâneşti foarte bine zona asta, a muzicii. Privindu-te, îmi închipuiam cum ai venit tu cu ideea de a face şi altceva în timp ce cânţi. Cânţi suficient de bine încât să nu mai fie nevoie să mai aduci un alt artificiu. Mi te închipuiam spălând vase sau întinzând rufe, timp în care te apucai să cânţi. Aşa s-a întâmplat?”.
Faptul că suceveanul Sorin Ursan Delaclit este considerat unul dintre cei mai talentaţi români l-a dovedit numărul mare de voturi primite prin SMS sau telefon, care i-au asigurat selectarea pentru finală, umăr la umăr cu o tânără echipă de dansatori.
Cum numai unul dintre semifinalişti trebuia trimis în finală, departajarea s-a făcut prin votul juriului. Alegerea s-a dovedit a fi extrem de dificilă pentru toţi trei.

Votul juriului
„Este un moment extrem de dificil, pentru că mi s-au părut la fel de bune ambele reprezentaţii, aproape că nu le pot departaja. Sunt şi două momente artistice total diferite – un moment de dans impresionant şi o voce impresionantă. Ce ştiu sigur e că toţi care vor vota pentru cel pe care îl voi alege eu se vor bucura, iar toţi cei care au votat cu celalalt mă vor înjura”, a spus Andi Moisescu.
Tocmai de aceea, alegerea sa a fost dictată de alt principiu, cel al factorului surpriză.
„Singurul criteriu care mă poate ajuta să-i departajez este ce act artistic aş vrea să revăd, convins fiind că mă poate surprinde pe mine şi publicul în acelaşi timp. Din acest punct de vedere alegere mea din această seară este Alex şi Andra”, a spus Andi.
Cum Andra s-a pronunţat în favoarea vocii de aur a suceveanului, decizia finală a depins de votul lui Mihai Petre, care, după o perioadă de ezitare, a spus: „Aleg numărul care cred că poate face faţă cu brio în finală, care ne poate surprinde în finală” - numărul de dans artistic.
Drept urmare, Sorin Ursan, care s-a aflat la un pas de marea finală a concursului „Românii au talent”, sezonul 3, a plecat acasă în aplauzele publicului.

Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava: http://www.monitorulsv.ro/Local/2013-04-22/Sorin-Ursan-a-fost-la-un-pas-de-a-ajunge-in-finala-concursului-Romanii-au-talent#ixzz2RBECjgbO

Suceveanul care a uimit o ţară întreagă la „Românii au talent”

de Cosmin ROMEGA
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Cea mai nouă ediţie a emisiunii-concurs “Românii au talent”, difuzată vineri seara pe ProTv, a adus în atenţia a milioane de români talentul, sau mai bine zis talentele „ascunse” ale unui consilier juridic din Suceava. Sorin Ursan s-a prezentat în faţa juriului compus din Andra, Andi Moisescu şi Mihai Petre ca grafician, având în faţă un suport pentru foile pe care a început să deseneze.
Numai că deşi a fost ultimul prezent în concurs, Sorin Ursan Delaclit, aşa cum este cunoscut în Suceava ca artist plastic, a fost una dintre revelaţiile serii. După ce le-a vorbit spectatorilor şi celor din juriu despre pasiunea sa pentru desen, Sorin Ursan i-a cucerit pe toţi cu vocea sa impresionantă.
Atunci când a început să deseneze, Andra a şi spus, puţin nedumerită: „Eu credeam că ne va cânta...”. În acel moment, o voce baritonală, puternică, de făcea sala de spectacol să răsune, i-a uimit pe toţi, unul din prezentatori, Pavel Bartoş, exclamând surprins, din culise, privind spre concurentul concentrat cu ochii pe foaia de desen: „El cântă, nu?”.
Juriului, sala, dar şi cei doi prezentatori au rămas muţi de uimire când i-au auzit vocea puternică, interpretând aria „Nessun Dorma”, de Puccini.
Impresia făcută asupra tuturor celor prezenţi acolo se putea citi pe feţele spectatorilor prezenţi în sală, în reacţia Andrei, care aplauda discret, savurând muzica, dar şi în atitudinea prezentatorilor – Smiley şi Pavel Bartoş, care au scris pe o pancartă „Genial!”.
„Bravooo!”, a exclamat Andra la finele ariei muzicale, ridicându-se în picioare, la fel ca şi mulţimea care îl aclama şi aplauda de zor.
Numai că surprizele nu s-au oprit aici, pentru că Sorin Ursan a întors spre juriu foaia pe care a desenat în timp ce cânta atât de frumos, prezentându-le un portret al compozitorului Giacomo Puccini, creatorul ariei „Nessun Dorma”.
„Ne-aţi păcălit, dar într-un mod atât de plăcut! Astea sunt momentele în care sunt cea mai fericită că sunt aici, la <Românii au talent>,şi mă bucur să descopăr şi să ascult asemenea talente” a spus Andra, vizibil impresionată.
“E posibil să fie cel mai frumos moment din acest sezon de la <Românii au talent>”,a spus Andi Moisescu, completat de Mihai Petre: „Nici nu ştiţi cât de mult avem nevoie de talente ca dumneavoastră în ţara noastră. Felicitări din toată inima!”
„De trei ori da!”, i-a mai spus Mihai Petre, după ce şi ceilalţi membri ai juriului au dat vot favorabil pentru ca Sorin Ursan să meargă mai departe în concurs.

Suceveanul urmărit de peste 7 milioane de spectatori
Ediţia de vineri, 15 martie, a concursului „Românii au talent” a reprezentat un nou record absolut, emisiunea obţinând cele mai bune cifre de audienţă de la lansarea sa din urmă cu doi ani. În minutul de maximă audienţă emisiunea a fost urmărită de aproape 7 milioane de români.
Sorin Ursan s-a născut pe 27 noiembrie 1972, în Rădăuţi, fiind cel mai mare dintre patru fraţi. Şi-a petrecut copilăria în satul natal Clit, din comuna Arbore, judeţul Suceava.
A început să deseneze de la vârsta de 3 ani şi cântă de când se ştie, doar că viaţa l-a forţat să aleagă o meserie practică. Sorin Ursan este căsătorit şi are două fetiţe, Teodora (11 ani) şi Elena-Ioana (7 ani). De altfel, problemele de sănătate pe care le are una dintre fetiţe l-au şi determinat să concureze la „Românii au talent”, după cum a mărturisit: „Dacă aş câştiga premiul cel mare, aş încerca să scap de datorii şi cu restul să fac o fundaţie să ajut copiii cu probleme, pentru că am şi eu o fetiţă cu probleme”.
Sorin Ursan a mărturisit că ideea de a desena în timp ce cântă i-a venit atunci când a constatat că nu prea mai are timp de desen, deşi este unul din principalele sale pasiuni.
„M-am gândit că în timp ce cânt mâinile oricum le am libere, le pot folosi să desenez, şi aşa am început să fac diverse chipuri, de bărbaţi, de femei, în funcţie de ce cântam sau de ce îmi venea în minte atunci. Apoi am început să leg acel desen mai mult de ceea ce cântam, aşa am ajuns să fac portretele celor care au compus opera respectivă”, ne-a explicat Sorin Ursan secretul numărului său de magie artistică de la „Românii au talent”, cu care a cucerit o ţară întreagă.

ZIUA CULTURII ARBORENE

Oricine , care este interesat, poate constata că activitatea Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina nu este numai continuă, ci și fructuoasă. Sunt solicitate denumiri de acțiuni de la filialele din teritoriu, sunt analizate în consiliul director , apoi comunicate filialelor și se trece la lucru. De regulă, în cadrul filialelor sunt orcanizate acțiuni culturale prin care sunt pomeniți intelectualii de marcă ai localității respective, care și-au adus o contribuție importantă și la activitatea din zonă sau din țară.

În comuna Arbore s-a desfășurat recent ediția a III-a a ”Zilei culturii arborene~, manifestare prilejuită, în special, de împlinirea a 80 de ani de la nașterea lui Stelian Gruia, fiu al plaiurilor arborene. El a fost o personalitate polivalentă: profesor universitar, romancier, poet și traducător. Dar, folosindu-ne de acest prilej, i-am evocat și pe alți arboreni și patrioți , care s-au ridicat din ținuturile arborene.

În sala de festivități a Școlii Gimnaziale ”Luca Arbure”, cu care s-a colaborat în realizarea activității culturale menționate mai sus, plină de spectatori ( cadre didactice, alți intelectuali, țărani și elevi) a fost amenajată o mică expoziție cu cărți scrise de Stelian Gruia și una de filatelie cu tematică de literatură. Ultima a fost amenajată de membrii Clubului filatelic ”Luca Arbure” cu exponatele lor, dar și cu un exponat despre Bucovina, trimis de elevii Clubului filatelic ”Ștefan Petică” al școlii din Liești, județul Galați, club condus de doamna profesoară Mihaela Bulai.

După deschiderea activității și rostirea unui cuvând de bun venit rostit de profesorul Vasile Pahomi, directorul școlii, au început lucrările simpozionului. Au prezentat comunicări membrii ai SCLRB din filiala Arbore, precum și alți membri ai SCLRB din municipiul Rădăuți.

Profesorul Petru Bejinariu, vicepreședintele SCLRB, a prezentat comunicarea ”Mari familii de români bucovineni”, iar profesorul Vasile Bodnari a vorbit despre viața și activitatea literară a lui Stelian Gruia

Profesorul Luca Bejinariu a vorbit despre ”Aurel Munteanu- arboreanul care a fost deschizător de drumuri în studiul fizicii”, iar economistul Ion Burciu

i-a provocat pe arboreni să facă studii despre Gheorghe Balmoș, arboreanul născut în anul 1831 și care-a fost învățător la Școala poporală din Cernăuți.

Profesorul Dolinski a vorbit despre rolul avut de Stelian Gruia în dezvoltarea literaturii române, în general, șI a celei bucovinene, în special,

prezentând asistenței volumele scrise de acesta.

Autoportretul făcut de Stelian Gruia, într-o baladă, a fost prezentat de doamna profesoară Anca Tiperciouc, insistând asupra volumului ”Baladele Arborei”, care deschide acest volum. În acesta sunt prezentate 22 de balade, care sunt închinate satului său natal.

L-am evocat apoi pe Mircea Pahomi, supranumit ” cronicarul modern al ținutului Bucovinei istorice”, prezentând date din biografia sa, enumerând apoi titlurile cărților pe care acesta le-a scris. Am enumerat și titlurile acestor cărți.Am vorbit, succinct, și de Vasile Manoilă, fost profesor universitar la Bacău, urmând ca despre el să se vorbească la următoare noastră manifestare culturală.

Doamna profesoară Ana Ruști a evocat câteva întâmplări din viața sa când s-a întâlnit cu maestrul Stelian Gruia, iar un elev al domniei- sale a citit două din poeziile autorului.

Toți participanții la această manifestare culturală au primit câte un plic, care a fost realizat special pentru astăzi, pe care era reprezentat portretul lui Stelian Gruia, alături de reproducerea a patru din coperțile cărților sale. Tot în aceeași zi, la Oficiul poștal Arbore a fost lansat acest plic, care a fost obliterat cu o ștampilă ocazională, pe care era reprodus portretul lui Stelian Gruia.Plicul a fost realizat artistic de către dr. Ioan Daniliuc din Bucureștimachetator renumit de întreguri poștale, prietenul declarat al Clubului filatelic ”Luca Arbure”. Aceeași ștampilă specială a fost aplicată și pe toată corespondența care a plecat în acea zi de la acest oficiu poștal.

Domnul professor Petru Bejinariu, vicepreședinte al SCLRB șI autor de cărți, a donat școlii-gazdă un pachet de cărți pentru biblioteca școlii.

Manifestarea s-a încheiat cu prezentarea expoziții filatelice tematice, amenajată de membrii clubului filatelic din localitate, la care s-a adăugat și-un exponat tematic foarte bun despre Bucovina istorică.

Nu s-ar fi putut realiza materialele pentru această manifestare culturală dacă n-ar fi contribuit patroni din comună și din Rădăuți, consilieri locali , alți iubitori de cultură și de ținutul natal.

Toți participanții, așa cum se obișnuiește la asemenea pomenire, au primit câte un colăcel. La următoarea zi a culturii arborene vom evoca alte personalități care s-au ridicat din această localitate.

Prof. Gh.Dolinski

Avanpremiera unei sărbători ortodoxe

de prof. GH. DOLINSKI, |27.08.2012|

Toată lumea cunoaşte comuna Arbore şi după vestita ctitorie a hatmanului Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamţ, ctitorie care a trecut de cinci veacuri de existenţă.

Dar încă mulţi nu ştiu că-n comuna Arbore mai este o biserică deosebită, care-a fost construită la aproape patru secole distanţă de ctitoria lui Arbure. Este vorba de biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime”, care a fost edificată între anii 1906 şi 1908, dar sfinţită şi dată în folosinţă la data de 29 august 1912.

Conform obiceiului statornicit, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, în colaborare cu parohia Bisericii „Sfânta Treime” şi Filiala Suceava a Mişcării pentru Progresul satului Românesc, a organizat un simpozion pentru a cinsti acest eveniment de excepţie din viaţa comunităţii ortodoxe arborene.

În sala de şedinţe a Primăriei Arbore şi în prezenţa primarului, s-au strâns câteva zeci de intelectuali, pensionari, ţărani şi tineri pentru a participa la acest simpozion. A participat şi o delegaţie a SCLRB, condusă de prof. Petru Bejinariu, vicepreşedintele Societăţii.

După deschiderea lucrărilor, pr. paroh Nicolae Cârdei a prezentat un scurt istoric al construcţiei acestei biserici, multe dintre cele spuse fiind inedite pentru ascultători. A înmânat celor prezenţi şi o broşură închinată acestui eveniment.

Preotul Constantin Bereholschi a vorbit despre frumuseţea picturii din această biserică şi despre tematica abordată de pictor, precum şi despre coloristica utilizată în realizarea picturilor. A adus un elogiu fostului pr. paroh Andrei Mucea, trecut la cele veşnice, care a supravegheat executarea picturii care a fost realizată de maestrul Pavel Chichişan.

A urmat pr. Silvestru Ilaş, parohul bisericii din Clit. A evocat figura mitropolitului dr. Vladimir de Repta, care, în calitatea ce o avea la acea vreme, a participat, în ziua de 29 august 1912, la sfinţirea bisericii din Arbore.

Prof. Victor Iosif, membru al Consiliului Director al SCLRB, a vorbit despre „Repere identitare ale satului românesc”, cu referire expresă la Vicovu de Jos, satul său natal. Cu mare mândrie a vorbit despre consătenii săi!

Figura emblematică a pr. Andrei Mucea, care a slujit două biserici din Arbore timp de 53 de ani, a fost evocată de subsemnatul. Niciunul din cei 47 de preoţi care au slujit în Arbore pe parcursul a peste 200 de ani, de când avem date, n-a slujit altarul bisericii din Arbore ca preotul Mucea, timp de 53 de ani!

Prof. Petru Bejinariu, vicepreşedintele SCLRB, a felicitat organizatorii pentru desfăşurarea acestei activităţi, pentru ineditul şi importanţa celor spuse cu acest prilej, amintind că acţiunea se înscrie în calendarul sărbătoririi a 150 de ani de la înfiinţarea SCLRB. Şi-a exprimat opinia că ar fi bine ca la manifestările noastre să aducem mai mulţi tineri, pentru a asigura predarea ştafetei.

Participanţii au fost invitaţi să viziteze o mică expoziţie filatelică de profil, care, pe ilustrate maxime, prezenta aspecte din sărbătorile religioase ale românilor, dar şi, pe una dintre plachete, figurile patriarhilor României şi ale unor mitropoliţi. Au vizitat şi expoziţia de carte cu subiect religios, care a fost amenajată de dna Maria Belţic, bibliotecară, şi prof. Mihai Reman, membru al Consiliului Director al SCLRB.

Tuturor participanţilor li s-au înmânat două plicuri realizate pentru acest prilej: pe unul este reprezentată biserica privită din partea de vest (intrarea în biserică), pe altul troiţa construită în curtea bisericii şi o carte poştală pe care este reprezentată biserica privită dinspre nord. Cei care au susţinut comunicări şi organizatorii au primit şi câte o frumoasă mapă închinată evenimentului.

În finalul manifestării, preoţii ne-au rugat să adăstăm puţin la un pahar de vin bun şi o felie de cozonac, în memoria părinţilor care timp de o sută de ani au slujit la această biserică. Cu acest prilej, pr. paroh Nicolae Cârdei a lansat şi o broşură închinată împlinirii unui secol de existenţă a acestei biserici, acordând, cu destulă parcimonie, şi autografe.

Manifestările închinate acestui secol al bisericii din Arbore continuă. Mai precis, în ziua de 26 august, s-a oficiat o slujbă specială pentru cei 100 de ani ai bisericii, iar în ziua de 29 august, ziua hramului din Arbore, urmează slujba de pomenire la care credem că va asista întregul sat.

ZIUA CULTURII ARBORENE

Iată c-a sosit şi ziua a patra a activităţilor din cadrul universităţii populare a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. De data aceasta activităţile s-au desfăşurat la Arbore.

Beneficiind de colaborarea fructuoasă cu filiala şi primăria din Arbore, precum şi cu Mişcarea pentru Progresul Satului Românesc, manifestările de la Arbore s-au desfăşurat sub un generic foarte interesant “ Ziua culturii arborene”.

Au fost stabilite trei personalităţi arborene care au fost comemorate cu acest prilej : Toader Hrib, ţăran autodidact, prozator şi ctitor de muzeu;; Şerban Rusu- Arbore, pictor şi grafician şi Stelian Gruia, profesor universitar, prozator, poet şi traducător.

Popularizarea acestui eveniment s-a făcut prin afişe, anunţ la staţia de cablu din comuna Arbore şi, ce este mai important, din om în om. Credem că aceste procedee ne-au asigurat o asistenţă record, sala de şedinţe a primăriei, locul unde-a avut loc manifestarea, fiind plină până la refuz : câteva cadre didactice ( e drept cam puţine faţă de potenţialul şcolilor, mai ales că au fost invitaţi toţi prin conducerea şcolii), salariaţii primăriei ( în totalitate !), ţărani, pensionari de toate categoriile şi câţiva tineri. În plus, pe lângă delegaţia SCLRB au mai venit şi patru profesori de la Dărmăneşti.

Profesorul Gheorghe Dolinski, preşedintele filialei din Arbore, a deschis manifestările, prezentând ce se va desfăşura la Arbore, precum şi oaspeţii veniţi din afara comunei. Cea mai mare e bucurie a fost că a venit şi nepoata pictorului Şerban Rusu- Arbore, doamna Stela Andruşcă, cu câteva tablouri, cu care a organizat o mică expoziţie. Au predominat tablourile care reprezentau flori şi peisaje. A predat apoi ştafeta prof. Petru Bejinariu, rectorul acestei universităţi, care a anunţat programul şi a dat startul prezentării comunicărilor.

Domnul Mircea Irimescu, preşedintele SCLRB, a vorbit participanţilor despre înfiinţarea în anul 1862 a acestei organizaţii, care a fost scopul ei şi modul în care a slujit acesta păstrării românismului în acest colţ binecuvântat de ţară. A accentuat faptul că la anul vom sărbători 150 de ani de la înfiinţarea societăţii şi a prezentat şi câteva linii directoare pentru organizarea manifestărilor din filialele societăţii în întâmpinarea acestui jubileu.

Despre personalitatea lui Aron Pumnul, patriotul care l-a avut elev şi pe Mihai Eminescu a vorbit doamna profesoară Carmen Andronachi, secretara societăţii, care a adus în faţa auditoriului şi lucruri mai puţin cunoscute de noi.

În cuvinte alese şi vădit emoţionată, învăţătoarea Liliana Ursan a evocat personalitatea lui Toader Hrib, cel care a înfiinţat muzeul ţărănesc vestit de la Arbore şi a scris o carte intitulată “Cronica de la Arbore”, apătură în două ediţii. A evocat şi unele întâmplării cu Toader Hrib, pe care le-a auzit de la mama ei sau de la vecinii din sat, pentru că era prea mică pe-atunci ca să fi participat la unele activităţi la care a fost şi moşul Toader Hrib.

Despre prietenia lui Stelian Gruia cu Grigore Vieru a povestit Gheorghe Dolinski care, după cum a afirmat, a avut fericirea şi onoarea să-i aibă oaspeţi acasă la el şi la o acţiune organizată cu elevii în 23 iulie 1993. A prezentat în continuare cartea în care Stelian Gruia a povestit viaţa lui Grigore Vieru şi prietenia lui cu poetul. A vorbit apoi despre Stelian Gruia ca traducător, arătând participanţilor că Stelian Gruia a tradus poezii ale poeţilor de 17 naţionalităţi din fosta Uniune Sovietică în volumul “Nebănuitul vers al lunii”.

Preotul-profesor Constantin Bereholschi a vorbit despre Stelian Gruia, în calitatea sa de cântăreţ al plaiurilor natale, exemplificând aceasta cu volumul “Baladele Arborei”, din care s-a citit balada lui Toader Hrib.

Doamna profesoară Maria Pătrăucean a vorbit despre peisajul natural arborean în pictura lui Şerban Rusu- Arbore. Participanţii au avut astfel prilejul să afle o serie de date din viaţa maestrului, mai ales că acesta a plecat din sat după terminarea şcolii generale şi nu s-a mai întors în sat decât cu ceva timp înainte de moarte. Figurile unor oameni din sat, aspecte din peisajul arborean, mai ales împrejurimile satului, fel de fel de flori sau buchete de flori şi-au găsit un loc binemeritat pe pânzele lui Şerban Rusu Arbore. Doamna profesoară a vorbit şi despre culorile folosite de maestu şi de tehnica picturii sale. Toate cele spuse au putut fi admirate de participanţi în tablourile care au fost afişate în sală.

Şi, cum invitaţii de la Dărmăneşti au dorit să vorbească, li s-a dat cuvântul şi au prezentat alte aspecte din viaţa şi activitatea literară a maestrului Stelian Gruia. Domnul profesor Kolea Kureliuc a vorbit despre câteva din activităţile la care a participat împreună cu Stelian Gruia şi ce părere a avut despre acesta. Profesorul Victor Cozariuc a arătat câteva din articolele luate din presa vremii ,în care erau prezentate acţiunile la care a participat şi maestrul, în calitatea sa de membru al etniei ucrainene. A arătat că pe Stelian Gruia îl chema şi Iaţentiuc, ambii săi părinţi fiind de etnie ucraineană. A lăsat organizatorilor câteva din aceste extrase, în copii- xerox, pentru a fi păstrate pentru generaţiile viitoare.

A urmat un moment foarte interesant şi care a suscitat interesul participanţilor. Cetăţeanul Bogdan- Aurel Ciobâcă a vorbit despre cei doi comemoraţi. Cu Şerban Rusu- Arbore a fost coleg de clasă la şcoala generală , cunoscându-l foarte bine şi ca vecin, iar cu Stelian Gruia a fost numai vecin , cunoscându-i foarte bine întreaga familie. Ca un fin psiholog a prezentat trăsăturile celor doi maeştri, făcând astfel să-i cunoaştem şi noi mai bine. Foarte interesant a fost îndemnul din finalul intervenţiei sale către tineret ca să se întoarcă la sat, să cultive pământul, pentru că pământul este acela care ne ţine pe el, ne hrăneşte şi-apoi, la finalul vieţii, ne primeşte la pieptul lui.

Profesorul Mihai Reman, în colaborare cu Maria Belţic, bibliotecara din Arbore şi profesorul Gheorghe Dolinski a amenajat o expoziţie de carte din creaţia lui Stelian Gruia , una de plachete şi una filatelică.

În expoziţia de plachete au fost prezentate : figuri de scriitori români , de la cronicari la Nichita Stănescu; regii României; mareşalii României şi conducătorii neamului românesc de la Decebal la regele Mihai.

Spre finalul acţiunii, domnul Petru Bejinariu a mulţumit participanţilor pentru

c-au venit şi-au avut răbdarea să ne asculte atâta timp, invitându-i să participe şi la alte activităţi asemănătoare. A urmat apoi vizionarea celor trei expoziţii şi, la ieşirea din sală, fiecare participant a primit un colăcel şi-o lumânare în memoria celor trei dispăruţi.